Oscilam de dimineata daca sa scriu ceva serios sau sa o dau pe gluma, dat fiind ca s-a imbogatit iar colectia de "perle" adunate de pe blogurile vintage. Apropo de perle, am dat peste urmatoarea chestie care m-a lasat cu gura cascata: "perle veritabile semipretioase". O fi si asta ceva, cam ca blogurile pe care le vedem zi de zi, adica ele-s veritabile (in traducere "de la mama lor", care-o fi ea) si sunt semipretioase (adica nu chiar pe bune, asa, mai soft, ca niste ochelari vintage cumparati din angroul Europa, dupa cum mi s-a soptit la ureche cineva ca s-a intamplat, nu de mult, la un targ...).
Asa ca o sa trec la lucruri mai solide, de hlizit e timp si material vorba aia, "cat doreste caprioara...".
Subiectul la care ma gandisem pentru azi e "
Vintage in Romania", mai precis relevanta vintage-ului la noi - si in acest context ma intereseaza si parerea voastra. Inainte de asta insa o sa spun insa ceea ce cred eu.
In opinia mea, modul de perceptie al ideii de vintage comporta doua componente care, logic, sunt cea temporala si cea spatiala.
In ceea ce priveste componenta temporala, ma refer, pe de o parte, la partea materiala (respectiv la incarcatura de obiecte care vine - sau nu - din trecut si la ceea ce prezentam noi astazi, adica "articolele" propriu-zise prezentate ca vintage pe bloguri, site-uri, la targuri si aiurea) si, pe de alta parte, la modul in care s-a modificat perceptia vintage-ului in Romania.
Componenta spatiala se refera strict la provenienta acestui vintage si ridica, la fel de evident, o sumedenie de probleme si la fel de multe intrebari.
O prima intrebare (si cea mai importanta) se va referi, deci, la urmatorul fapt:" exista sau nu exista
vintage in Romania?". Raspunsul e pozitiv, insa nu ne ajuta cu nimic de vreme ce relevanta e nula. Nici nu ma obosesc sa spun "relevanta la nivel international sau european", e suficienta cea la nivel local. Ca piata de desfacere a inceput sa se dezvole de cativa ani, cu o evolutie din ce in ce mai proasta, la minima rezistenta, ca sursa de achizitii pur si simplu nu exista.
Problema s-a mai discutat si pe alte bloguri, cu concluzii de-a dreptul rizibile produse in principal de crasa necunoastere a domeniului in sine - problema in care nu doresc sa intru deocamdata.
Referitor la aspectul temporal si la efectele concrete ale acestui fapt:
1. Nu exista articole vintage de
fabricatie romaneasca pe piata din doua motive:
a ) cele de dinainte de anii '50 au fost, in proportie covarsitoare, distruse si si in acel caz majoritatea nu erau de fabricatie romaneasca
b) cele de dupa anii '50 fie s-au pastrat foarte prost, fie sunt atat de prost facute si de urate incat nu prezinta niciun interes. Exceptii exista insa sunt atat de putine incat devin complet irelevante
2. Nu exista articole vintage de
provenienta romaneasca tot din doua motive:
1. articolele fabricate in strainatate si cumparate inainte de "89 erau destul de putine, prin urmare ceea ce exista a fost purtat pana la uzura (si nu pana a iesit din moda).
2. Oferta de pe piata (in special second hand-uri) este extrem de slaba, articolele trecand deja prin 7-8 sortari minim pana sa ajunga in magazine.
Ar mai fi de adaugat aici si sumedenia de site-uri/bloguri/targuri unde sunt prezentate ca vintage articole care nu au nicio legatura cu conceptul: haine second hand (nu in sensul, gresit inteles, ca ar fi cumparate din second hand, ci pur si simplu prin ceea ce sunt ele, tricouri labartate, rochii de acum 2-3 ani, Zara, Mango si compania etc.etc.), falsuri de "firma", chinezarii din angro-uri etc.etc.
Ajungem deci la perceptia conceptului de
vintage in Romania care e, va avertizez, tragic: un fel de second hand mai "chic" in care tricoul labartat devine "tricouas" iar rochia patata si scamosata, "rochita". Important e sa fie ieftin si mult. Din fericire clientele care doresc sa fie "altfel" au crescut si ele si au inceput sa inteleaga diferenta dintre mult si prost si putin si bun. In plus, au invatat si singure drumul pana la second hand, ca sa nu mai fie nevoite sa plateasca de zece ori pretul unui rochii pe care o puteau gasi si singure.
Am ajuns, in final, la componenta spatiala: ok, atunci de unde? Am un singur raspuns: nu din Romania.
In general site-urile care se ocupa de vintage si care au o tinuta competitiva (la orice nivel) au inteles lucrurile astea inainte de a se apuca de ceva. De ce? Pentru ca inainte de a pune in practica aspectul comercial au studiat si aspectul teoretic (care, in ciuda aparentelor, nu-i deloc floare la ureche si-ti ia ani buni), asa ca intelegerea intregii scheme a venit de la sine. Din pacate, pe moment, nu pot face mai mult (si nici nu pot oferi mai mult potentialelor cliente) din cauza ca piata e sufocata de ciurucuri, de oportunisti si chiar de excroci. Balast care franeaza orice fel de evolutie, se stie.
Sunt optimista si mi-e foarte clar ca timpul le va rezolva pe toate. Iar daca timpul nu le rezolva, se gasesc alte metode...
Si ca sa revin la discutie, astept niste raspunsuri pertinente de la voi: exista
vintage in Romania? E relevant? Ce ati dori sa schimbati? Ce ati dori sa recuperati?
Iar daca aveti alte intrebari legate de subiectul de fata, sunteti invitati sa le puneti.
Pe cat posibil fara grohaieli anonim - subumane...
ANEXA FOTO ; Cu siguranta va veti intreba ce cauta fotografia d emai sus ca ilustratie la articol. E prima imagine care apare pe google la cautarea de imagini "vintage Romania". Emblematic, nu-i asa?
“In tara romaneasca pana acum femeea a fost lasata la o parte, si in mersul nostru spre cultura si civilizatiune am uitat ca primul factor pentru propasire ar fi fost sa facem din mumele si sotiile nostre educatore vrednice ale generatiunilor viitoare." (Moda Ilustrata, I, nr. 1, 20 septembrie 1897).
