Update-uri la vintage n-am mai facut de mult timp, nu ca n-as simti nevoia - ma ia cu ameteala cand ma apuc sa mai caut pe net ca sa vad ce si cum. Se intampla (ho-ho-ho - a, nu, chestia asta trebuia sa fie la postul cu Mos Craciun) chestii, apar noi site-uri, bloguri, chestii care mai de care. Si toate-mi dau o senzatie de blazare. Nici nu mai ai ce sa scrii, ce sa critici in momentul in care sunt toate la fel. Doua categorii mari si late: cele care recicleaza voios ce mai pica de pe ebay, dand cu trafaletul peste pete si rupturi si cele din seria "rochie h&m plus bluzitza zara aproape noi". La care nici macar nu ma mai obosesc sa ma uit. Adica obosesc (daca ma uit). Asa ca, daca aveti chef de review-uri, astept propuneri. Pe bune. Poate e ceva care chiar merita mentionat - de bine, de rau, nu conteaza.
Adevarul e ca, in momentul in care vezi pe un site "gentii" vintage si "auri" si "unicat" (care esti tu, unicato!), ti se cam taie pofta de orice. La modul "foarte foarte foarte excelent" (si chiar mai mult decat atat). Nu mai vorbesc despre datari, deja asta e plictiseala pura, probabil am eu o buba la cap, niste striatii crocodilicesti (sau cam asa ceva). Important e sa fie "da firma/autentic", e bine atunci. ba chiar puteti avea un cercel bonus. Sunt de acord, nu fac discriminari - or fi si cliente cu trei urechi, nu se stie niciodata. oricum, e bine de stiut ca, de fapt nu exista "Christian Dior", ci 'Christian" si "Dior". Ei sunt doi, separati riguros prin virgula. O explicatie exista intotdeauna, banuiesc ca unul din cercei e "Christian" si alalalt e 'Dior". Cum treaba e insistent repetitiva, nu pot sa-mi explic altfel. E frumos sa ai ganduri inaltatoare in fata propriilor bijuterii, e normal ca ele sa aiba un nume. Din fericire deja iesim din sfera vintage (ceea ce nu poate sa-mi provoace decat o enorma - si justificata - bucurie).
Asa sunt "io", ma bucur din orice.
De cand n-am mai scris pe aici (doar rautati, domle, doar rautati...) am mai aflat niste chestii (insa am nevoie de lamuriri) am aflat ca exista "danteli" si "catifei". Deduc logic ca "dantelii" (sau "danteii"?) cresc in arborele de dantela, la fel cum catifeii sunt mugurasii naturali ai arborelui de catifea. Ma rog, la dantei e posibil sa fie vorba de-un arbust, ceva, n-am aprofundat problema. In aceasta maniera apar dantela naturala si catifeaua naturala - cum altfel decat pe cale naturala? Nu stiu daca in cazul danteilor sunt implicate si niste lighioane mici care dau harnic din picioruse ca s-o realizeze? In plus, bag mana-n foc ca-s cam dereglate cateodata, le mai iese cate-un "santili" de nylon absolut etern (si imuabil). Important e sa fie foarte(foarte) autentic, sa-ti vina sa plangi cand vezi si cand citesti. Maine ma duc sa culeg niste catifei, poate strang de-o dulceata. Pe care le voi data bizar, extragand bilete dintr-o caciula de merisor polar. Daca nu stiti, merisorul e verisorul perisorului polar. Iar perisorul polar e foarte rar, se tine bine-ascuns intr-o capsula de sticla, fiind ultima relicva din coada stramosului vulpii. Se poate purta atarnat pe rever atunci cand efectuezi calatorii in timp.
Ceea ce ma duc si eu sa fac, chiar acum. Si-mi iau si cafeaua cu mine.
