DESPRE CU TOTUL ALTCEVA DECAT VINTAGE SAU CUM SA RECUNOSTI O POSETA ANII '50

duminică, 12 iulie 2009

DESPRE CU TOTUL ALTCEVA DECAT VINTAGE SAU CUM SA RECUNOSTI O POSETA ANII '50

Ne-am jucat cam mult in ultimul timp pe blog si-am mai lasat chestiile serioase la o parte - si din cauza caldurii, a vacantei (ma rog, am hotarat ca inca nu sunt oficial in vacanta...) si a unei avalanse de lucruri, lucrari si jucarii care mi-au aterizat pe cap. De unde si bretonul, realizat cu maiestrie de Oana. Tot din cauza acestor evenimente (si probleme placute) combinate n-am mai reusit sa ajung ieri la Targul de la Scanteia de ieri - cei care au venit special pentru mine au fost deja imbunati (sper). Oricum, lucrurile pe care vi le pregatisem pentru targ le veti regasi in curand pe site si pe blog. Ba chiar e posibil ca din toamna sa va mai pun inca un site la dispozitie si, daca timpul va fi suficient si conditiile pe placul meu, un show room. Cum in general se prevede ca de luna urmatoare voi fi mai mult plecata din Romania, probabil ca ma va enerva destul de tare sa nu pot supraveghea lucrurile in permanenta de aproape - insa am gasit pe cineva care se pare ca poate corespunde cerintelor mele.
Intre timp, ca sa revenim la momentul de fata am nevoie de urmatoarele: timp, un depozit atasat la casa, cel putin o saptamana la Capri, piesele pentru masina, o alta masina de rezerva, cel putin doua ore la Sephora, o pereche de saboti turcoaz, blablabla. De fapt singura chestie importanta e cea cu timpul: timp pentru..., si timp pentru.... si tot asa.
De fapt asta era un post despre cum sa recunosti o poseta anii '50, mda.
Asa ca sa lasam ceea ce o sa se intample la o parte (mai sunt si alte surprize, inca nu le dezvalui - sa zicem ca am doritori pentru organizarea unui targ de vintage international...). Da, stiu ca v-ar placea (si mie), deocamdata e in stadiul de proiect. Un proiect cu o sustinere mai mult decat interesanta.
Le cer scuze si detractorilor mei: n-am timp sa ma joc cu ei pe cat mi-as dori. E relaxant, imi face placere insa, spre deosebire de ei, eu sunt un om ocupat. Timpul meu e pretios si il folosesc dupa bunul meu plac. Si, evident, in favoarea mea.
Mesajele lor sunt acolo unde le e locul: la spam.
Anumite curiozitati v-as ruga sa aveti bunul simt de a le pastra pentru voi. Relatia dintre acest blog, eu si voi nu este una de drepturi si indatoriri. Scriu pe acest blog pentru ca imi face placere, nu pentru ca datorez ceva cuiva. Daca vreunul din voi se simte capabil sa faca acest lucru si are pregatirea necesara, il invit sa o faca.
Daca vreau sa aflati ceva despre mine, va comunic.
Ceea ce si fac in randurile de mai jos, pe scurt. Va avertizez ca unele intrebari sunt deosebit de tampite. Cei care sesizeaza acest lucru, pot sa rada.
1. Nu ma ocup cu gatitul de ciorbe si tocanite.
2. Nu ma ocup de handmade dar daca m-as ocupa cu siguranta nu s-ar limita la insirarea unor margele de plastic pe o ata.
3. Da, sunt maritata (si foarte fericita).
4. Nu, nu sunt de origine romana.
5. Da, am studii legate de moda. Nu, nu este domeniul meu principal de activitate. Da, se intersecteaza. Nu ma apuc sa va explic ce e MAFED, daca doriti sa aprofundati problema descurcati-va singuri pe net. Nu, aceasta specializare nu mi-a folosit in mod deosebit.
6. Da, am un caine, se numeste Luna.
7. da, in principiu stau in Bucuresti.
8. Da, cei care imi cer lucrul acesta vor fi adaugati in blogroll. Mai multa rabdare, va rog!
9. Da, ma imbrac vintage dar nu intotdeauna.
10. Nu, camasa alba din poza cu pantaloni verzi nu e de la Zara, e de la Motivi.
11. Am 1, 72 inaltime.
13. Nu, nu doresc sa achizitionez haine de la nimeni, am furnizorii mei, in proportie de 90 la suta din Italia. Si doi furnizori buni din Romania. Pe care ii pup. Insa nu-mi cereti sa va dezvalui sursele exacte, sunt contacte pentru care am muncit ani de zile si n-am de gand sa va dau mura-n gura. Majoritatea pieselor au fost adunate din 1991 pana anul trecut in propria mea colectie.
14. Culoarea naturala a parului meu e blond-roscat.
15. Da, in viata reala sunt exact cum sunt pe blog. Intr-un ritm ceva mai accelarat.
Cam asta am pescuit eu din mesaje si din mailuri. Si m-a plictisit peste masura.
Ok, ok....poseta anii '50.
O sa fie vorba despre ea in postarea urmatoare. Dupa care trebuie sa povestesc si cum a fost la prima editie a targului de la Scanteia (cred ca acolo ajunsesem) si despre a doua editie de la Verde Cafe. Plus o istorie despre cosmetice la care m-a incitat Olivia. Nu neaparat in ordinea de mai sus...
Pozele le-am pus ca sa evit o urmatoare serie de intrebari stupide si de presupuneri OTV-iste.

I. TARGURI SI FAZE II. DUPA CARE SE DOVEDESTE CINE E MITZI

I. TARGURI SI FAZE II. DUPA CARE SE DOVEDESTE CINE E MITZI

Astazi, prinsa in valtoarea noilor postari de pe Vintage Wardrobe, ma tot gandeam (obsesiv) ca e cazul sa mai scriu si pe Vintage Police. Nu de alta, dar mi s-a reprosat - adica omu', cum ma vede/ scrie/ vorbeste la telefon, hop si cu Vintage Police, ca de ce, pai cum, ca ce s-a intamplat...
Ce sa se intample? Nu s-a intamplat nimic, tot doua cafele beau de dimineata, nu mi-a spart nimeni capul, nu mi-a trimis nimeni o bomba la pachet si nici un cap de cal mort. De murit, n-am murit - dovada ca ma vedeti pe la targuri. M-am facut satena (cred ca v-am mai spus, dar who cares...), n-are legatura. N-am avut timp, desi, daca socotesc bine, probabil c-as fi avut. Da' in loc sa scriu am preferat sa joc Age of Mythology - nu de alta dar e amuzant sa-i pui pe micii sclavi la munca. Asta-i joc pentru copii din aia retardati (sau pe-aproape), precizarea asta o fac ca sa va scutesc de alte comentarii ulterioare.
Oricum, prioritatea ar fi sa scriu despre targuri - lumea vrea sa stie cum a fost, cu cine etc. etc. Problema e ca inca nu ma pot hotari despre care targ sa scriu, nu de alta dar daca ar fi sa respect ordinea cronologica ramasesem pe undeva prin august, la targul de la Kiseleff. Nu va faceti probleme, nu uit - am toate amanuntele in cap insa - hihihi - filmuletele si pozele sunt inca in aparat. Mda, asta e lene.
Asa ca in seara asta (dupa ce am muncit nu tocmai voios toata ziua) o sa ne mai voiosim un pic cu o mica sinteza, o sintezutza despre anumiti clienti/anumite cliente si obiceiurile lor la anumite targuri. Gresit, nu la anumite, la toate targurile  - nu stiu de ce am spus "anumite", asa, ca sa ma aflu-n treaba. Adica la anumite targuri s-au intamplat unele, si la alte anumite targuri altele. Totul intr-o maniera logica si armonioasa. Unele anumeli au fost amuzante, altele au fost funny si altele funny lol. Pentru altele multumiti zeului unic ca v-ati salvat pielea...
Cat pe ce sa uit - le multumesc clientelor mele care au venit special ca sa ma viziteze la V4Vintage, mi-a facut mare placere sa le cunosc personal.
In ansamblu, am descoperit ca lumea de la targuri are o obsesie pentru probatul de manusi. Fiecare doreste sa-si infiga degetelele in cea mai mica manusa cu putinta, de preferinta pe dos si incercand stanga pentru dreapta si dreapta pentru stanga. In curand o sa am in colectie manusi fara degete...
Mi s-au cerut manusi supraelastice la nu stiu ce targ. Nu mai faceti de-astea ca s-ar putea sa fac urat. Sau n-ati invatat pana acum ca nu exista materiale sintetice in anii '30? Nu de alta, dar la ultimul targ asa mi-a comunicat o doamna - ma bucur sa aflu, ca eu nu stiam. De fapt credeam ca toate rochitele de la H&M sunt anii '20 si ca etichetele de pe camasile Ungaro trebuie sa se gaseasca in mod absolut doar pe rochite anii '60. How funny indeed.
Exista si persoane care cauta ceva anume - pantofi 34 cand ele poarta 37, rochii de doi metri lungime cand ele au 1,50 inaltime - si nu gasesc. Va asigur ca nu-s eu de vina!
Imi place cum scutura cate o rochita "ca sa vada materialul" si cum ma intreaba cu aer candid, uitandu-se la bijuterii, "le faceti dumneavoastra?". Din punctul asta de vedere nu sunt singura victima, li s-a mai intamplat si altora.
De asemenea, fake-urile din piele de crocodil provoaca un adevarat delir si sunt intrebata la modul serios "din ce piele e?". Crocodil de cada.
Esenta targurilor asta e  - faze adorabile, daca geanta se asorteaza la par sau rochita la tocul de la pantof etc. etc.
Diverse persoane care vor sa-mi vanda musai cate ceva, hainele din sifonier, hainele nepoatei, ale sorei, toate hainele din lume si care n-au inteles -desi am spus in nenumarate randuri - ca NU VREAU. Data viitoare o sa incep sa tip isteric.
La un alt targ mai vechi o domnisoara s-a apucat sa dea peste cap cam tot ce aveam eu pe masa (da, masa aia fucsia de trei metri) asa c-am pus-o sa faca ordine. Bad, bad, bad. I-a prins bine, asa si-a gasit perechea de manusi pe care o cauta.
Cand va cad hainele de pe umeras sa nu credeti ca nu va vad... Va vad, va vad... Incercati sa nu mai calcati pe ele, nu cred ca le prieste.
Dorinta dupa orice targ? Sa abandonez totul si sa fug.
Frustrari? Inca n-am gasit clientul care sa merite sa fie ciomagit. Se pare ca am doar cliente adorabile. Good.
INSA:  Nu-s nici Vitange si nici Ventage. Nici "musca cu mustar" - chestia asta aparea in cautarile de pe trafic.ro la Vintage Police si n-as vrea sa aflu de ce.
IN ANSAMBLU, sintetic si rapid (ca mi-e foame): m-am simtit bine la ultimele targuri, la V4Vintage a fost superb dar extrem de obositor, la THE CLOTHES NEXT DOOR LASCENA m-am distrat copios din motive multiple pe care o sa vi le prezint la momentul potrivit (m-am distrat de data asta rimeaza cu "m-am simtit bine"), la fel la targul de asta vara de la Parcul Kiseleff, la LA SCANTEIA ceva mai putin bine (din cauza virozei, nu ca n-ar fi fost targul ok), horror (dar de un horror relativ) la TERASA ACTORILOR. Nu mai stiu pe unde am mai fost, dar am mai fost. Le iau la rand sau cum mi-o veni mie mai bine si va povestesc pe indelete. Dar nu acum.
GEE, CAT PE CE SA UIT, VINTAGE ABSOLUT: argumentul suprem, de nota 10 plus - despre o anumita palarie in contact cu o anumita doamna: nu poate sa fie din catifea de matase ca din anii '30 pana acum o mancau moliile de mult.
Sa inteleg ca pana data viitoare o sa gasesc pe search "molii cu mustar"?
Daca-i pe-asa eu pofta buna va doresc, zeul sa va indrume pasii si Iehova sa va sorcoveasca (nu de alta dar vine sfarsitul lumii si e necesar, util si placut).
O sa fac un sondaj in legatura cu urmatorul targ: cine-i de acord cu organizarea unui stand VINTAGE POLICE sa ridice doua degete. Ghilotina vi-o donez eu, masurile vi le luati singuri.
Am uitat sa vi-o prezint pe Mitzi, noua mea achizitie de la True Vintage. O sa vedeti ce-a patit daca n-a fost cuminte.... O putei vedea in poza preluata de pe site-ul  True Vintage. Nu de alta dar nu stiam ce poza s apun la acest articol. Si chiar cred ca Mitzi merita tot respectul.

PRIMA MEA EXPERIENTA VINTAGE - PARTEA A TREIA

marți, 26 ianuarie 2010

PRIMA MEA EXPERIENTA VINTAGE - PARTEA A TREIA

Nu mai tin minte prin ce intamplare fericita - si nu cred ca mi-a spus cineva ... - reusisem sa descopar in Crangasi doua second hand-uri (de fapt unul singur insa divizat in doua locatii) absolut minunate. Am ramas cu nostalgia lor si, oricat am incercat, n-am reusit sa aflu unde s-au mutat, daca mai exista, ce s-a intamplat cu ele. Erau la parterul blocului din spatele parcului de la Crangasi, chiar langa lac.
Hainele erau la kilogram (si nu costau mai nimic); in plus, gaseai genti si incaltaminte si, cel mai important, cele mai recente lucruri erau anii '70.
Provenienta cred ca era Belgia-Olanda, ceva din zona aia, si regret sincer ca nu aveam experienta pe care o am acum, am reusit insa si asa sa gasesc piese de valoare; normal, cautam mai mult ceea ce-mi placea in momentul respectiv si, din pacate, am renuntat destul de tarziu sa nu mai aleg neaparat articole care sa mi se potriveasca ca masura. De fapt acesta este unul din motivele pentru care s-a nascut Vintage Wardrobe - dar despre chestia asta voi vorbi cu alta ocazie.
Din fericire am fost intotdeauna o persoana cat se poate de exagerata - adica daca aveam de gand sa ma imbrac hippie, de exemplu, totul trebuia sa fie "foarte hippie". M-au atras intotdeauna lucrurile iesite din comun, extravagante - cu cat le ieseau mai mult celorlalti ochii din orbite, cu atat ma simteam mai bine. Ai mei erau fericiti - in sfarsit se-mbraca in rochii! -, de altfel nici nu s-au gandit vreodata (cred ca nici la varsta de 4 ani) sa-mi impuna ce si de unde sa-mi cumpar sau, in general, cum sa ma imbrac. Mda, o exceptie a existat la un moment dat cand mi-am taiat o pereche de jeansi noi cu lama si maica-mea tragea de un crac iar eu de celalalt (pe tema "nu iesi in halul asta din casa" vs. "fac ce vreau"). Ca de obicei, am castigat - erau bestiali (iar pe post de curea foloseam un lant ruginit de doi metri). Singura reactie similara in familie mi-o amintesc in legatura cu o pereche de cercei-cruciulita roz fosforescent cumparati in clasa a saptea - mama a trebuit sa ma mituiasca bine de tot ca sa nu-i port. Nici nu tineam neaparat...
Asa ca au curs camasile inflorate, cu broderii, rochiile din poliester, cizmele cu platforma, fustele pana-n pamant sau extrem de scurte, ma obsedau anii '60 si '70. Pana si iarna ma imbracam cu rochii inflorate asortate cu o haina lunga din blana de miel care-i provoca prietenului meu spasme, din "capra cu trei iezi" nu ma scotea... Imi completam tinutele cu lucruri cumparate de la diverse doamne in varsta - mi-au ramas, pe filiera asta, cateva ii valoroase si nistre traiste populare. In plus, mi-am mai facut si eu cate ceva, altfel nu era tacamul complet - geez, costum din jacquard penrtu canapele?! Pe asta recunosc ca nu l-am imbracat, mi-am dat seama de rezultat abia la sfarsit, dupa o munca titanica, nu era usor de cusut - era o chestie teapana cu manecile ca niste burlane evazate. Si cu foarte mute floricele in relief.
Cumparam cam cat puteam sa car (si in caz de urgenta maxima chiar am capacitati iesite din comun...), le bagam in casa pe furis - ca deja nu mai era loc de ele si iesea scandal - si, evident, toate prietenele mele deevnisera si ele foarte hippie, asa ca veneau direct la sursa. De aici pana la revenirea la partea teoretica n-a fost decat un pas - era absolut necesar sa aflu toate secretele, sa stiu ce si cum, ce-as putea sa gasesc "si mai si" pe viitor.
Evident, stilul s-a schimbat la un moment dat, ba chiar - pe la 22 - 23 de ani - a deveni de-a dreptul minimalist; ma interesa deja mult mai mult obiectul in sine decat utilitatea lui.
Cred ca e evident ca practica fara teorie nu functioneaza (si invers); dezvoltandu-mi pasiunea "pe viu" am ajuns sa cunosc materialele dintr-o simpla atingere, sa vad defectee fara ca macar sa mai fie nevoie sa dau jos o haina de pe umeras. Mai mult, dupa cum zice un amic de-al meu, colectionar si el de vintage, e suficient sa existe o singura piesa ascunsa intr-o tona d eporcarii ca eu s-o gasesc - cam in acelasi stil in care actioneaza un caine de vanatoare.
N-am mai intrat intr-un second hand cred ca de vreo doi-trei ani - din pacate piata din Romania este extrem de slaba din acest punct d evedere, sansele de a gasi ceva cat de cat viabil (nu vorbesc despre piese cu adevarat valoroase pentru ca asa ceva este absolut exclus, lucrurile trec deja prin mult prea multe selectii inainte de a ajunge aici ca sa mai ramana ceva) e minim si atunci evit sa-mi pierd timpul aiurea. Iar in strainatate contactele sunt de cu totul alta natura decat la nivel de second hand. Insa obisnuinta mi-a ramas - detest sa mi se prezinte diverse piese (cu exceptia celor din colectiile personale la care oricum nu ai acces - sa zicem ca e un act de sadism reciproc intre colectionari...), imi place sa le caut. Mai ales ca de multe ori ajungi sa gasesti lucruri la care nu te-ai fi asteptat niciodata.
Insa un mare, magnific si cosmic second hand (care sa musteasca de vintage, evident, nu de tricouri Zara si rochii Mango) chiar mi-as dori sa reapara in peisajul bucurestean. Si, logic, sa stiu doar eu de el...LOL

S-ar putea să îţi placă şi:

PREAMBUL VINTAGE

duminică, 3 ianuarie 2010

PREAMBUL VINTAGE

Intr-o discutie cu Fingo Senis pe Facebook (pe care o sa va rog s-o gasiti singuri) se pleca de la o serie de "DO and DONT'S" in alcatuirea unei tinute vintage si se ajungea la targurile (si expozitiile vintage). Nu stiu cat de util este sa subliniez faptul ca "do and dont's" exista, in principiu (principiul ingloband in acest caz atat teoria cat si practica...) dintr-un simplu si mare motiv: ca sa vinzi cartea/revista/ articolul (si ce mai ai tu de vandut). Categorisirea apucaturilor stilistice in alb/negru s-a cam incheiat de vreo douazeci de ani, in momentul de fata ajungandu-se la un echilibru intre haos stilistic si regulile bunului gust. La o adica echilibrul e o variabila, depinde de tine daca ajungi la el sau nu. Majoritatea raman doar la haos (nu ca asta ar fi o problema...).
In fine, iar ma departez de la subiect: ideea (atat in discutia pomenita mai sus cat si pe blogul respectiv) era cam cat vintage ar trebui sa pompezi intr-o tinuta astfel incat ea sa arate intr-un mare fel... Aceleasi idei (gresite si enervante) legate de imbinarea intre nou si vechi, recycle-recycle-recycle etc.etc. Prima poza - o duduie intr-un sacou cu vreo cinci numere mai mari (dupa cum zambea am dedus ca e de bine), iar sfatul medicului era "don't be afraid of the frumpy stuff". De aici deductia ca nu e bine sa te imbraci din cap pana-n picioare in treaba aia vintage (care era un deux-pieces), mai bine sa trantesti haina peste niste jeansi sau peste o rochie de vara. Deci sa frumpuim ca-i de bine.
Un alt sfat deosebit de inteligent era "don't weat anything too dated" BUT "use taylor to update new styles". Adica cum sa hacuiesti o piesa vintage astfel incat sa se aprope cat mai mult de ultima colectie Zara.
In rest se vorbeste despre layers - cand nu stii ce sa faci, tre' sa layerezi (si sa te distrezi in acelasi timp). Nu stiu daca in pachetul promotional avea si o furca...
Blogul respectiv era din Bahrain iar in colectia de fotografii (destul de multe) sunt piese minunate cam de pe toate site-urile arhicunoscute de vintage.
In care ar trebui sa intram cu foarfeca astfel incat sa fie cat mai moderne. Foarte logic, foarte frumos - scuzati-ma ca sunt in pragul crimei cand vad astfel de sfaturi.
Revenind la discutia cu Fingo, aceasta imi spunea ca " pe langa documentarea amanuntita a fiecarui tip de haina consider necesar si explicarea modului de combinare a accesoriilor si hainelor moderne cu cele vintage, pentru a nu fi perceputi ca prizonieri ai unei anumite epoci, ci mai degraba contemporani". Exemplul era carticica lui Bridgett Artise, "The Dos and Don'ts of Wearing Vintage". Probabil ca va intrebati cine-i Artise, va explic eu...
Artise cred ca e un "don't" absolut din punctul de vedere al celor care se ocupa de vintage... Transformarea hainelor vintage?! Intra cam pe la capitolul crima cu sange rece...LOL
In plus, se ocupa de indie fashion...urggggghhhh.... adica exact acel drum "gresit" pe care ar putea sa o ia vintage-ul.
Ca si haute couture, vintage-ul nu trebuie sa fie neaparat purtabil, aici e marea greseala. Un articol vintage este un obiect de colectie, nu un lucru din garderoba.
Iar sa-l modifici...no way! ca si cum ai lua un tablou de Grigorescu si peste boii de la car ai zmangali niste motociclete...sau i-ai pune o rama de plastic ca sa arate mai modern. De aici rezulta si marea tampenie numita repro, precum si ideea de recycle.
Nimic mai gresit....

Vintage inseamna in primul rand colectionezi, nu sa achizitionezi niste haine cu care sa-ti completezi garderoba de la Zara. Pentru asta exista second hand. Din cauza acestei idei aiuristice oamenii se mira ca vintage-ul  e scump - doar sunt haine purtate! - etc. etc.
Evident, la doar un pas distanta a fost discutia despre targuri si alte chestii de genul asta - iar o expozitie fara vanzare, asa cum a spus Fingo, chiar nu e o idee deloc rea.
Articolul de fata este, de fapt, un preambul la o noua serie de discutii (mai precis de review-uri) pe aceasta tema referitoare la bloguri, site-uri romanesti si straine, ce se intampla aici, ce  se intampla in afara, targuri (si alte posibilitati de exprimare).
Este nevoie de asa ceva pentru ca ceea ce se intampla in Romania in acest domeniu e grav (nu ca in alte domenii nu ar fi...): m-am asteptat ca in decurs de un an blogurile si site-urile care vand traznai in loc de vintage sa dispara. Insa s-au inmultit, impostura este la ea acasa - in ultimul timp am vazut o serie de chestii de-a dreptul revoltatoare... In sensul ca atunci cand se discuta doar despre confuzia dintre second hand si vintage era liniste si pace. In momentul de fata a cazut totul in derizoriu, lumea are "pareri" (si asta nu m-ar deranja foarte tare, desi nu-s neaparat de acord ca toti au dreptul sa aiba pareri...) chiar si in probleme atat de fixe si de precise in care, oricat ti-ai dori, tot nu poti schimba ceva - ma refer in mare la aspecte ce tin de istoria modei. Moda o fi ea relativa, insa istoria nu.
Iar secretul vintage-ului - trust me - nu sta in layering si nici in cocotarea unui pampon cu pene in varful capului.

VINTAGE IN ROMANIA

vineri, 7 mai 2010

VINTAGE IN ROMANIA

Oscilam de dimineata daca sa scriu ceva serios sau sa o dau pe gluma, dat fiind ca s-a imbogatit iar colectia de "perle" adunate de pe blogurile vintage. Apropo de perle, am dat peste urmatoarea chestie care m-a lasat cu gura cascata: "perle veritabile semipretioase". O fi si asta ceva, cam ca blogurile pe care le vedem zi de zi, adica ele-s veritabile (in traducere "de la mama lor", care-o fi ea) si sunt semipretioase (adica nu chiar pe bune, asa, mai soft, ca niste ochelari vintage cumparati din angroul Europa, dupa cum mi s-a soptit la ureche cineva ca s-a intamplat, nu de mult, la un targ...).
Asa ca o sa trec la lucruri mai solide, de hlizit e timp si material vorba aia, "cat doreste caprioara...".
Subiectul la care ma gandisem pentru azi e "Vintage in Romania", mai precis relevanta vintage-ului la noi - si in acest context ma intereseaza si parerea voastra. Inainte de asta insa o sa spun insa ceea ce cred eu.
In opinia mea, modul de perceptie al ideii de vintage comporta doua componente care, logic, sunt cea temporala si cea spatiala.
In ceea ce priveste componenta temporala, ma refer, pe de o parte, la partea materiala (respectiv la incarcatura de obiecte care vine - sau nu - din trecut si la ceea ce prezentam noi astazi, adica "articolele" propriu-zise prezentate ca vintage pe bloguri, site-uri, la targuri si aiurea) si, pe de alta parte, la modul in care s-a modificat perceptia vintage-ului in Romania.
Componenta spatiala se refera strict la provenienta acestui vintage si ridica, la fel de evident, o sumedenie de probleme si la fel de multe intrebari.
O prima intrebare (si cea mai importanta) se va referi, deci, la urmatorul fapt:" exista sau nu exista vintage in Romania?". Raspunsul e pozitiv, insa nu ne ajuta cu nimic de vreme ce relevanta e nula. Nici nu ma obosesc sa spun "relevanta la nivel international sau european", e suficienta cea la nivel local. Ca piata de desfacere a inceput sa se dezvole de cativa ani, cu o evolutie din ce in ce mai proasta, la minima rezistenta, ca sursa de achizitii pur si simplu nu exista.
Problema s-a mai discutat si pe alte bloguri, cu concluzii de-a dreptul rizibile produse in principal de crasa necunoastere a domeniului in sine - problema in care nu doresc sa intru deocamdata.
Referitor la aspectul temporal si la efectele concrete ale acestui fapt:
1. Nu exista articole vintage de fabricatie romaneasca pe piata din doua motive:
a ) cele de dinainte de anii '50 au fost, in proportie covarsitoare, distruse si si in acel caz majoritatea nu erau de fabricatie romaneasca
b) cele de dupa anii '50 fie s-au pastrat foarte prost, fie sunt atat de prost facute si de urate incat nu prezinta niciun interes. Exceptii exista insa sunt atat de putine incat devin complet irelevante
2. Nu exista articole vintage de provenienta romaneasca tot din doua motive:
1. articolele fabricate in strainatate si cumparate inainte de "89 erau destul de putine, prin urmare ceea ce exista a fost purtat pana la uzura (si nu pana a iesit din moda).
2. Oferta de pe piata (in special second hand-uri) este extrem de slaba, articolele trecand deja prin 7-8 sortari minim pana sa ajunga in magazine.
Ar mai fi de adaugat aici si sumedenia de site-uri/bloguri/targuri unde sunt prezentate ca vintage articole care nu au nicio legatura cu conceptul: haine second hand (nu in sensul, gresit inteles, ca ar fi cumparate din second hand, ci pur si simplu prin ceea ce sunt ele, tricouri labartate, rochii de acum 2-3 ani, Zara, Mango si compania etc.etc.), falsuri de "firma", chinezarii din angro-uri etc.etc.
Ajungem deci la perceptia conceptului de vintage in Romania care e, va avertizez, tragic: un fel de second hand mai "chic" in care tricoul labartat devine "tricouas" iar rochia patata si scamosata, "rochita". Important e sa fie ieftin si mult. Din fericire clientele care doresc sa fie "altfel" au crescut si ele si au inceput sa inteleaga diferenta dintre mult si prost si putin si bun. In plus, au invatat si singure drumul pana la second hand, ca sa nu mai fie nevoite sa plateasca de zece ori pretul unui rochii pe care o puteau gasi si singure.
Am ajuns, in final, la componenta spatiala: ok, atunci de unde? Am un singur raspuns: nu din Romania.
In general site-urile care se ocupa de vintage si care au o tinuta competitiva (la orice nivel) au inteles lucrurile astea inainte de a se apuca de ceva. De ce? Pentru ca inainte de a pune in practica aspectul comercial au studiat si aspectul teoretic (care, in ciuda aparentelor, nu-i deloc floare la ureche si-ti ia ani buni), asa ca intelegerea intregii scheme a venit de la sine. Din pacate, pe moment, nu pot face mai mult (si nici nu pot oferi mai mult potentialelor cliente) din cauza ca piata e sufocata de ciurucuri, de oportunisti si chiar de excroci. Balast care franeaza orice fel de evolutie, se stie.
Sunt optimista si mi-e foarte clar ca timpul le va rezolva pe toate. Iar daca timpul nu le rezolva, se gasesc alte metode...
Si ca sa revin la discutie, astept niste raspunsuri pertinente de la voi: exista vintage in Romania? E relevant? Ce ati dori sa schimbati? Ce ati dori sa recuperati?
Iar daca aveti alte intrebari legate de subiectul de fata, sunteti invitati sa le puneti.
Pe cat posibil fara grohaieli anonim - subumane...

ANEXA FOTO ; Cu siguranta va veti intreba ce cauta fotografia d emai sus ca ilustratie la articol. E prima imagine care apare pe google la cautarea de imagini "vintage Romania". Emblematic, nu-i asa?