TARGUL VINTAGE THE CLOTHES NEXT DOOR DE LA ARENELE ROMANE

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

TARGUL VINTAGE THE CLOTHES NEXT DOOR DE LA ARENELE ROMANE

TARG VINTAGE THE CLOTHES NEXT DOOR ARENELE ROMANE
Cum toata lumea ma intreaba cum a fost la targul vintage de la Arenele Romane, m-am gandit sa sar peste toate celelalte subiecte pregatite si sa trec direct la prezentarea acestui targ, mai ales ca pe 18 si 19 decembrie va avea loc o noua editie, organizata de THE CLOTHES NEXT DOOR, respectiv de Stefanie Ludwig si de Mihaela Cernea.
Trei zile de targ nu sunt o gluma - e nevoie de pregatiri intense, operatiuni de incarcare-descarcare, agitatie, oboseala, nervii sunt in general inevitabili. Insa in mod ciudat de data asta chiar nu m-am enervat - adica e chiar ciudat rau, eu de obicei trebuie sa gasesc un motiv, ceva, ca sa-mi ies din pepeni. Spatiul a fost mai mult decat suficient (nu e posibil chiar la toate targurile sa obtii doua locuri - de data asta s-a putut), nu mi s-a rupt niciun stender, nicio unghie, a fost lumina, a fost muzica buna. Si, ceea ce e cel mai important, au aparut clienti de calitate care chiar stiau despre ce este vorba. Si caldura (nu exagerat dar suficient cat sa nu turbez - ca daca mi-e frig s-a terminat) s-a simtit. Intr-un cuvant (care de fapt sunt mai multe): m-am simtit bine, atat de bine ca in cea de-a treia zi, la sfarsit, era sa raman pe acolo, n-am mai reusit sa indes totul in masina. Pana la urma a intrat tot ce era de intrat, pe sistemul masina=poseta, adica totul e sa vrei. Am circulat prin oras cu coarnele de la cuier - trebuie sa ma gandesc cum as putea sa le adaptez la o tinuta...
Participanti - in jur de 100, cum vor fi si la aceasta noua editie. Pareri? Impartite - stiu ca nu toata lumea a fost multumita insa vanzarile sunt din punctul meu de vedere un factor relativ, iar participarea la un targ (orice targ) un risc care trebuie asumat.
Dupa cum am mai zis intr-un articol anterior, conteaza foarte mult patru factori: organizarea, publicitatea, numarul de vizitatori si calitatea lor si, nu in ultimul rand, punctul dureros, vanzarile. La The Clothes Next Door Arenele Romane, chestiunea s-ar putea sintetiza in modul urmator:
1. Organizare - foarte buna, locuri deja stabilite, spatiu suficient, lumina, bar, muzica, organizatoarele mereu la dispozitia participantilor (cum au reusit nu stiu - si nici in cat timp si-au revenit dupa acest eveniment...). O singura problema (normal, sunt carcotasa...): spatiul de trecere intre standuri ar fi trebuit calculat mai bine... Dar banuiesc ca de data acesta se va rezolva.
2. Publicitate - de data asta chiar a fost de nota 10, nimic de comentat, s-a facut publicitate peste tot. Pana si eu ajunsesem sa ma enervez in masina tot auzind de targ la radio...
3. Numarul de vizitatori chiar m-a uimit, mai ales ca e vorba de o locatie noua pentru targuri. Oameni de toate soiurile, din fericire preponderent de soi bun... Deduc de aici ca publicitatea (si, implicit, munca d eorganizare) si-au facut efectul.
4. Vanzari - problema e relativa (da' relativa rau de tot...), in ceea ce ma priveste au fost pe masura asteptarilor. Evident, ocupandu-ma si cu recenzarea evenimentelor legate de vintage (si nu doar de augusta mea persoana), intreb. Unii au vandut foarte bine, altii nu au vandut nimic. Inca n-am descoperit din ce cauze insa e posibil ca acestea sa depinda de profilul clientilor. Care au inceput sa faca diferenta intre vintage si second hand - cel putin asa sper, nu cred ca e o simpla iluzie de-a mea.
Asa ca o sa ma vedeti si la editia urmatoare - cred ca era logic.
Cu speranta ca vizitatorii nostri vor deveni din ce in ce mai pretentiosi, va las sa va uitati la filmuletul de pe you tube AICI. Filmulet? Adica am vrut sa zic film, da, film, dar mi se trage de la atatea bluzite si hainute si fustite, m-am contaminat. Asa ca sper ca pe viitor sa nu mai aud de mizeriutze, de zdrentulete, de secondhanduletze si de alte cotete ca deja mi s-a acrit.
Uite, s-a descifrat misterul, de aiai eram io acra. In semn de protest mi-am scos camasa Chloe cu maimute la plimbare. Si e ROZ.

P.S. Vai, cat pe ce sa uit... ii urez individului/individei retardat/e care s-a gandit ca e frumos si util sa-mi fure un cercel albastru in forma de floare anii '60 sa-i ramana in gat. Nu de alta dar daca pun mana pe el/ea exact acolo o sa ajunga cercelul... O sa i-l infig in gat si-o sa-l scot printr-o nara cu tot cu bruma de creier pe care o are.  Macar daca-i fura naibii pe-amanadoi as mai fi inteles!