luni, 7 februarie 2011

SICTIR

Ma gandisem sa aleg ca titlu ceva de genul "Vintage Wardrobe va renaste" blablabla (sper ce nu m-ati crezut...) Da' cum a renascut deja (crescut), cu tot ce era important pe blog repostat (apropo, am eliminat doar afisurile de la targuri si anunturile deja passe) am preefrat sa-i pun titlul de "Sictir" acestui post inovativ, inovational si extraordinar.
Sper sa nu va suparati, "sictir" este un cuvant vintage. Pe care il dedic lighioanelor intrate ieri noapte in conturile mele.Asa ca hai sictir! Ce-ar mai trebui spus adaugati voi, va cunoasteti la fel de bine cum va cunosc si eu. Daca nu, o sa va ajut incet-incet sa va aduceti aminte. Doar ratarea trebuie traita din plin, nu?
Si cum mie nu mi s-a intamplat sa pierd nici macar o batalie, darmite un razboi, va las sa va imaginati ceea ce va urma.
Toti ceilalti cititori ai Vintage Police sunt bine veniti, in urmatoarea etapa va recuperez si comentariile.

4 comentarii:

Mihaela spunea...

Sa intelegem ca cineva care nu avea dreptul a facut curatenie prin blogul tau? Niste oameni invidiosi probabil si care nu gandesc prea mult avand in vedere ca exista back-up de cand lumea.

yourvintagewardrobe spunea...

Cam asa ceva, prin bloguri, pe site, prin mail, pe la cartea de credit....nu doar invidiosi ci si hoti. Si in materie de minus inteligenta, dat fiind ca stiu ce le poate pieela, ai perfecta dreptate.
N-am mai facut backup ca tot trebuia sa fac curatenie, deci m-a scutit de munca. Lucky me!

yourvintagewardrobe spunea...

@Anonim, ma plictisesti. Mai saliveaza si pe la alte mese... Iar in ceea ce priveste obsesia ta pentru varsta, cred ca deja tine de domeniul psihiatriei. Plus IQ-ul mai scazut decat al unei muste... hai sa fim seriosi (serioase): tie chiar ti-o fi trecut vreodata prin tartacuta ca noi ne tragem de sireturi? Probabil ca da, asa cum i se intampla oricarui prost...
Hai sa-ti explic eu (desenez), ca sa-ti fie mai clar: 0 (adica "zero"). Nu te mai stradui (ca mi-e si mila de tine pana la urma) "sa ma ranesti" c-o iei discret pe langa gard...
Vezi? Sunt un om milos - iar mi-am pierdut timpul cu tine!
Din cand in cand ma amuzi cu frustrarile tale insa mai am si eu treaba, nu pot sa rad tot timpul.
P.S. Explicatiile de ami sus le-am formulat ca si cum ar fo fost pentru cainele meu. Cu o singura diferenta: la el tin.

Anonim spunea...

Thank you for this post and for your website on the whole. I’ve just liked it.