vineri, 3 iulie 2009
CUM A FOST LA TARG GREENTEA GOES VINTAGE
1. intr-o prima faza n-am gasit firul de transfer, normal ca el era infipt in computer si atarna ca un mat trist prin spate. Mi-am dat seama cand a trebuit sa descarc fotografiile cu noile postari pentru Your Vintage Wardrobe. Apropo, sper sa va placa. Bun. Intr-un final am depistat firul si-am dascarcat filmuletul. In fine, cel putin asa sper, n-am verificat.
2. intr-o faza intermediara - sa zicem - am considerat ca de fapt sunt foarte ocupata si n-am chef sa scriu despre nimic. Ceea ce, in mare, este oarecum adevarat. Combinati cu un pic de lene si-o sa vedeti ce iese...
3. in faza finala (care ma incearca si acum) pur si simplu nu simt nicio dorinta arzatoare de a scrie despre Green Tea Goes Vintage. Nu stiu de ce (adica stiu...) dar evenimentul in sine imi provoaca utilizarea unui vocabular vag scatologic. De fapt nu chiar atat de vag... Cum asta e terenul de joaca al lui Bad Pitzi, o sa incerc sa ma abtin.
DAR:
1. daca as fi stat cuminte acasa (ceea ce o sa si fac de acum incolo) NU s-ar fi intamplat urmatoarele:
i) sa ajung acolo la ora 9 (DA, la ora 9, chestia asta nu am mai facut-o penttru nimeni de mult timp si nici sa nu va mai asteptati sa o fac pentru cineva) cu taxiul si taraind valizele cu haine dupa mine de parca as fi fost refugiata de razboi.
In aceste conditii sinistre deja imi era somn, foame, plus ca eu urasc valizele de orice fel, am fost la un pas de a le abandona pe marginea drumului. Nimic iesit din comun. Booon.
ii) sa ajung acolo si sa vad O MARE DE OAMENI. Adica o mare e foarmata din multe multe picaturi, asa am invatat io la gradinita. Si aceste picaturi, dragele de ele, stateau cam intr-un picior. Normal, picatura n-are picior, paharul ala care s-a umplut are (in schimb)... adica imaginati-va voi (daca puteti face acest efort) vreo 60 si de picaturi intr-o baltoaca facuta de-un pui de pisica...
iii) Dupa ce am platit o taxa de participare de 100 de RON (da), mi s-a zis "gaseste-ti un loc". Ceea ce ar fi fost posibil doar daca omoram pe cineva si-i aruncam cadavrul peste gard, ca nici sa-l ingrop acolo n-as fi avut loc. Mda, nu m-am gandit ca as fi putut folosi valizele...
iv) ma plantez pe spatiul verde, undeva foarte departe de intrare. In fine. Dupa care incepe impinsul, si 'mai strange-te", "mai incolo", "hai, inca un pic ca se poate". Stenderul a ajuns prin niste trandafiri, pagubele colaterale au fost iminente: anumite materiale reactioneaza foarte prost la intepaturi si zgarieturi. Am ajuns cu scaunul peste fetele care incercat sa ghiceasca in Tarot. asta in conditiile in care aveam cel mai mic stender existent pe piata si o masuta minuscula. Am fost doi (ca era si sotul meu acolo) pe un scaun. A scapat ieftin: si-a rupt pantalonii. Da, tot in trandafiri.
v) in disperare de cauza m-am gandit sa-mi iau catrafusele si s-o sterg. Ei, uite ca asta nu se mai putea, n-avem cum iesi. O solutie ar fi fost sa azvarl stenderul peste gard, asa cum era...
vi) Mi-am dat seama (in scurt timp) ca e foarte cald. Si ca nu exista un pom/umbrela, un ceva. M-am copt ca un ardei la soare. Probabil ca daca nu aveam palarie ajungeam la spital. Insolatie oricum am facut. Amandoi.
vii) Clienti au fost. Doar ca nu prea reuseau sa ajunga pana acolo. Nu prea reuseau sa ajunga pe nicaieri asa ca ne conversam peste trandafiri, "da, asta-i cartea de vizita", "vreau si eu aia, mi-o pui deoparte?" etc. etc. Cine reusea sa razbata pana acolo, intr-un picior, era oricum transpiart si distrus si nici nu-i mi ardea de probat. De fapt unde sa probeze? A, da, inauntru. la toaleta. Stiu. Mi-a luat un sfert de ora sa ma aburc pe scari. L-am calcat pe-un nene pe mana. Statea omu' pe scara cu handmade-ul, n-avea loc. Cam ca cersetorii de la metrou. O jumatate de ora in fata baii. Nu, nu proba nimeni nimic, nu va speriati. Nevoi fizice.
CONCLUZII
i) cand organizati un targ vintage ganditi-va la el ca la un eveniment de BUN SIMT, nu ca la un mijloc de a face bani. Pentru ca proprietara de la Green Tea a fost singura care a profitat din acest lucru. N-am gasit, intr-o luna de zile, un participant care sa-mi fi zis ca e multumit. Un client care sa fi plecat fericit de acolo. MULT nu inseamna BINE.
ii) targul vintage nu este un TALCIOC unde lumea sa-si intinda lucrusoarele pe ziare. Pe piata romaneasca nu sunt mai mult de 10 site-uri si bloguri de vintage. Asa ca inghesuiala nu s e justifica. Nu am nimic cu cei care vand second-hand, handmade, cosmetice, prajituri etc., unii au lucruri extrem de interesante si de frumoase. INSA daca e TARG DE VINTAGE, sa fie targ de vintage, nu adunatura de de toate. In care aceste obiecte nici macar nu se armonizeaza intre ele de niciun fel.
iii) A fost infiorator, cel mai prost organizat targ de pana acum. Imediat dupa el vine cel de la Muzeul Taranului Roman, organizat de Studio Pierrot si Adrian Kiss. Adica Targ(usor). Unde am suportat miros de mancaruri, de ciorbe si alte chestii. Care miros s-a impregnat in haine. Ceea ce pe mine m-a costat - adica nu stiu cat de clar e ca dusul la spalatorie a peste 100 de articole vestimentare (din nou) costa. Au avut nerusinarea de a ma invita din nou. Guess what: nu ma duc.
iv) Stiu ca e oarecum atipic insa nu ma deranjeaza targurile la care nu vand. Asta chiar nu e o problema pentru mine, vintage-ul nu functioneaza chiar asa. Important e sa ma simt bine. Am mai participat la targuri care n-au iesit perfect din diverse motive (lipsa publicitatii, suprapunere cu alte targuri sau cu o sarbatoare, ploaie, caldura etc). Insa au fost evenimente de bun simt, organizate astfel incat toata lumea sa fie multumita. De oameni care da, castiga (pentru ca asa este normal) insa castiga pe masura muncii lor, nu calcandu-i pe altii in picioare.
Asta e filmuleltul, impartit in trei:
http://www.youtube.com/watch?v=DYe6Fnzr4Kg
http://www.youtube.com/watch?v=WpTbRIs4Mig
http://www.youtube.com/watch?v=WpTbRIs4Mig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu