luni, 7 februarie 2011

ANONIMUL

miercuri, 11 februarie 2009

ANONIMUL


M-am gandit ca astazi, la cafea, sa scriu un pic despre acest personaj care se preumbla pe bloguri si caruia, din motive de-a dreptul stranii pentru mine, ii place sa fie anonim. Nu ma refer la acele persoane care nu au un cont blogger si se trezesc ca nu pot posta altfel - n-ai cont si ai chef sa postezi chiar in acel moment, postezi. In general insa se semneaza la sfarsit, in corpul articolului. Unele persoane mi s-au plans ca nu pot accesa site-ul cu contul blogger - n-am nicio explicatie, mie nu mi s-a intamplat pana acum.
Nu stiu din care motiv pervers acesti dragalasi anonimi nici macar nu aleg un nume oarecare - probabil fiind simplu anonimi se simt mai protejati, au impresia ca nu poti ajunge la ei. Gresit. Sufiecient sa intri pe contrul tau de pe trafic si sa vezi IP-ul celui care a postat excat la ora si in minutul respectiv. Ca sa afli cine este, ce-a mancat de dimineata si ce hram poarta nu-ti trebuie mai mult de zece minute. Asta in timp ce iti bei cafeaua si-ti savurezi tigara, urmarind soricelul.
Soricelul asta de obicei e tare prost. Si daca ar fi doar prost n-ar reprezenta o problema. Exista si prosti linistiti care-si vad de treaba lor. N-au pretentii si n-au pareri.
Prostul anonim e divers - are aproape intotdeauna aerul unuia trezit din somn care-si doreste cu orice pret sa te critice.
Evident, nu are o personalitate proprie (doar e anonim!) dar se gandeste ca la umbra acestui anonimat poate injura si-si poate da in petec cum n-a mai facut-o niciodata in viata lui reala. N-a facut-o pentru ca acolo ii e frica poate ca o sa fie sanctionat, dat afara, ca i se va taia capul, ca va fi biciuit in piata publica. Ceea ce, sincer, nici n-ar fi rau.
In viata reala anonimul de pe net nu e de fapt nici macar bagat in seama. Nu intereseaza pe nimeni parerile lui, nu induioseaza incapacitatea de a lega doua vorbe, nu-l ameninta nimeni cu spectrul manualului de gramatica. Lumea stie ca nu poate. Nu poate? Ba uite ca poate, iti demonstreaza el ca poate, isi varsa dejectiile pe mailul tau doar-doar l-oi baga in seama.
Anonimul  tace si face - de aia delatorii sunt intotdeauna anonimi. Stiu ei din instinct ca atunci cand esti anonim ai mai multe sanse sa n-o sfarsesti prost. Mi-a fost intotdeauna o scarba infinita de delatori - turnatori cu jumatate de norma, portarese si vanzatori de taraba.
Oameni (?) lasi, carora le e frica de pedeapsa. Le e teama ca lumea ii va arata cu degetul, ca in momentul in care vor deveni "Ana" sau "Maria" sau "Gherghina" o sa afle vecina de la bloc ce veninosenie zace in tovarasa spargatoare de seminte...
Totusi anonimul e usor nervos si atunci cand posteaza "incognito" - face greseli de ortografie pentru ca nu stie sa scrie corect, ok, (dar e linistit pentru ca nimeni nu va sti ca e el cel care nu stie sa scrie corect - poate sa fie un alt anonim prost, nu?), face greseli de litera nu pentru ca ar fi grabit ci pentru ca exista acea teama ca poate-poate va fi prins, ca cineva se uita pe gaura cheii si vede de ce mizerie morala e in stare.
Cert e ca anonimul are pareri si toti ceilalti (care nu sunt anonimi) sunt, fara indoiala, prosti. Nu are argumente dar nici nu stie la ce i-ar putea folosi. Si-ar dori sa-i invrajbeasca pe toti ceilalti si sufera cand nu reuseste. De obicei nu reuseste.
Clovnul blogurilor. E nevoie si de el, altfel cum am mai putea rade?
Anonimul adevarat e duplicitar. Are mai multe personalitati (asa crede) cu care jongleaza. Cateodata anonimul A il critica pe anonimul B. Cam ca un caine care, infuriat pe propria coada, se repede sa si-o muste. Dupa care latra la tine ca de ce ai dat cu bastonul in el.
Limbajul anonimului suburban - presara totul cu injuraturi murdare, cu acuzatii si se da in spectacol. Cat si-ar mai dori sa poata fi asa in viata reala! Acolo nu are curaj nici sa deschida gura, aici ii este permis totul. Din acest motiv anonimul se trage de sireturi cu toti, vorbeste cu "fata" sau "femeie" de parca ar fi acasa in batatura. Doar ca acolo zice saru-mana.
Mai doreste cineva sa fie anonim? Mai ganditi-va...
Pana si cainele comunitar din fata blocului are un nume. El de ce sa fie Rex (sau Rexona) iar voi sa fiti anonimi? Mda, stiu, oile n-au nume. Dar de obicei sfarsesc sub forma de pastrama. Si nu-i pasa nimanui daca au behait sau nu.
Ah, uitasem: la acest post voi permite toate comentariile anonimilor. Nu-i asa ca sunt generoasa?

Niciun comentariu: